1 2 3

Implinirea in cariera sau statutul de parinte?

Implinirea in cariera sau statutul de parinte?
Implinirea in cariera sau statutul de parinte?

Ambele atitudini contin cateva contradictii interne. Societatea moderna continua sa ofere alternative atat pentru munca cat si pentru statutul de parinte; etica libertatii personale concureza cu etica munci, iar decizia de a nu avea copii este in continua crestere.
Totusi exista cateva diferente intre etica muncii si etica statutului de parinte. Munca e orientata din ce in ce mai mult spre factori externi, adica pe recompense, salariu, etc, iar statutul de parinte e bazat pe motivatii intrinsece.
Tendintele moderne in rolul de parinte au intarit sursele de motivatie intrinseca, de vreme ce, in termenii motivatiei externe, a fi parinte devine din ce in ce mai costisitor. Copii sunt o sursa majora de costuri si obligatii financiare.
O alta diferenta consta in faptul ca societatea are mult mai multa nevoie de iluzia statutului de parinte decat iluzia muncii. Societatea nu are nevoie ca toti membri ei sa lucreze la randament maxim. Exista multe stimulente prin care majoritatea pot fi convinsi sa lucreze suficient de mult pentru a realiza tot ceea ce e necesar. Cu alte cuvinte, societatea nu se va destrama daca un numar mare de persoane simt uneori ca mai degraba ar face altceva decat sa lucreze. Dar societatea s-ar confrunta cu probleme severe daca un numar mare de persoane ar decide sa-si abandoneze copii sau daca ar decide sa nu mai aiba copii.
Decizia de a avea sau nu copii este mult mai optionala decat cea de a munci sau nu. Oamenii lucreaza indiferent de emotiile pe care le incearca fata de munca, dar societatea ar fi in pericol considerabil daca lumea ar incepe sa creada ca nu are sens sa fii parinte.
A treia diferenta se refera la rezultat. Oamenii sunt destul de dispusi sa astepte pentru a se putea realiza, dar devin stresati daca aceasta promisiune nu se indeplineste in momentul propus. La sfarsitul mai multor ani de munca, multe persoane nu simt ca ar fi realizat ceva important, natura muncii moderne nu lasa majoritatii persoanelor un produs concret pe care sa il poata considera rezultatul muncii lor. Exista, desigur, si exceptii.
In schimb, dupa mai multi ani poti sa spui ca ti-ai crescut copiii de care te leaga emotii puternice si care sunt un motiv de mandrie pentru tine. Oamenii obisnuiesc sa se gandeasca cu placere la experientele pe care le-au avut crescandu-si copiii, uitand stresul, greutatile si sacrificiul. Chiar si in cazul in care amintirea cresterii copiilor nu e tocmai placuta, rezultatul- relatia cu copilul deja adult- poate da senzatia ca efortul depus a avut sens.
Mitul implinirii este sustinut cel mai eficient prin metoda proiectarii sale in viitor. Nasterea si cresterea copiilor reuseste sa amane implinirea, mentinand mai mult timp promisiunea vie. In cazul carierei, persoana atinge apogeul carierei sale pe la 40 de ani. Astfel, pe la mijlocul vietii, cele mai multe persoane vor trebui sa se impace cu limitele acesteia. Dar tocmai aceasta este varsta la care rolul de parinte incepe sa dea roade. Astfel, chiar din mai multe motive, rolul de parinte poate fi mult mai bine reconciliat cu promisiunea implinirii decat munca. Chiar si la batranete oamenii pot obtine satisfactie si placere din viata copiilor lor, iar nepotii poarta promisiunea unor mari succese. Dar visele grandioase legate de realizari profesionale sunt de obicei zadarnicite inainte de implinirea varstei mijlocii.

Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie.

Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie.
Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie

Astazi se da prea multa importanta diagnosticari in psihoterapie. Diagnosticul este fara indoiala crucial pentru stabilirea tratamentului cazurilor grave,cu substrat biologic ( de ex. schizofrenie, tulburari bipolare, tulburari afective majore, toxicitate legata de droguri, boli organice ale creierului...), dar in psihoterapia de fiecare zi a pacientilor care sufera de afectiuni mai putin grave, este adesea contraproductiv.
Diagnosticul eticheteaza, limiteaza viziunea, diminueaza capacitatea de a te raporta la cealalta persoana. Odata formulat un diagnostic, avem tendinta sa ignoram acele aspecte care nu i se integreaza si ne ocupam prea mult de particularitatile minore care par sa-l confirme. Ba mai mult, un diagnostic poate functiona ca o profetie.
Relationarea cu un pacient clasificat ca fiind "borderline" sau "isteric" poate rezulta in stimularea si perpetuarea chiar acelor trasaturi.

Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit

Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit
Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit

A rumina inseamna sa ne focalizam in mod repetat, circular, steril asupra cauzelor, a semnificatiilor si a consecintelor problemelor noastre. In ruminatie ramai inactiv, instalat pe problemele tale pe care le tii strans la cald, facandu-le sa creasca.
Ruminatia este asociata cu posomorarea si cu un sentiment de neputinta. Ruminatia este fara un obiectiv precis, de unde rezulta faptul ca nu poate avea un scop precis. Starile sufletesti sunt reciclate la nesfarsit, incremenite, nu evolueaza, dar revin neincetat in acelasi punct. Ruminatia este o supunere neputincioasa a sufletului nostru la un gand circular si inchis: ne invartim pe loc. Si o stim. Dar nu mai reusim sa reluam controlul.
Intrebarea centrala a ruminatie este:"De ce?" "De ce n-am facut asa sau altfel?"
Faptul de a ne intreba "De ce?" Nu este un lucru bun decat daca suntem in stare dupa aceea sa ne spunem STOP. In caz contrar, intrebarile noastre atrag dupa sine un sir nesfarsit, intram in amanuntul amanuntelor, in motivul motivelor: inlantuirea unor serii de "da, dar de ce?" Este astfel unul dintre jocurile preferate ale copiilor care isi innebunesc parintii.
In esenta, ruminatia prelungeste in timp grijile si evenimentele nefericite, ca si cand ele n-ar fi deja destul de suparatoare. Ea le dilata, le raspandeste in toata viata noastra, in trecut ("nu am facut ce trebuia") si in viitor ("asta va aduce dupa sine cutare si cutare lucru"), ceea ce degradeaza complet evaluarea problemei pe care ar fi trebuit sa o facem in prezent.

Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre

Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre
Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre

Multe din mahnirile noastre esentiale vin din imposibilitatea sau nepriceperea de a inchide usi; usi ale trecutului.Inauntrul nostru e mereu curent. Ba usa, ba geamul au ramas deschise. Zeci de usi, sute de geamuri, in functie de cat a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Usile marilor noastre iubiri, usile marilor dezamagiri, usile ranilor, usile rautatilor, usile mandriei, usile...usile... Ferestrele curiozitatii, ferestrele pasiunilor trecatoare, ferestrele profesionale, ferestrele credintei, ferestrele... Nu inchidem usile, nu inchidem ferestrele, decat din cand in cand, brusc sau duios, cate una, vlaguiti sau cu lectia invatata. Uneori cu gust amar, alteori cu dezamagiri sau cu false trairi. Adeseori ne domina ceea ce simtim, nu ceea ce gandim. Ne intoarcem in trecut pentru a-l intelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvantare si iubire si pentru a-l tamadui. Daca nu invatam sa inchidem usile trecutului, nu vom vedea cealalta usa ce ni se deschide imbietor in fata si ne tot uitam in urma la cea deschisa cu speranta ca poate, poate cineva sau ceva intra pe ea.
Daca n-as fi fost acolo, daca n-as fi spus asta, daca n-as fi dorit, daca...si tot asa. Gandurile, vorbele, atitudinile, daca nu le ordonam, nu le spalam, ne vor acri, oteti, ofili.
Tinem usile si ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnava de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru ca lucrurile s-au intamplat altfel decat ne propusesem noi sa se intample si ne vine greu sa credem ca timpul nu se opreste in loc. Evoluam. Crestem. Invatam din greseli. Important nu este ce ai facut, simtit sau gandit in viata, ci ceea ce vrei sa faci de acum inainte. Nu ziua de ieri ne face sa fim cine suntem, desi asa ar parea, ci in pofida tuturor evidentelor, ce ne defineste este astazi si maine, starea de prezenta continua.
Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si oriunde ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta, adevarul il cunosti doar tu. Impaca-te cu Dumnezeu, cu tine insuti si cu cei din jur! Fa-ti timp sa te rogi, sa iubesti, sa razi, sa crezi, sa vezi lumina din viata ta. Adevarata fericire nu costa nimic. Atunci cand costa ceva nu e adevarata.
Hrisostom Filipescu
Putine cuvinte, multa iubire

Cum sa reusesti in viata

Cum sa reusesti in viata
Cum sa reusesti in viata

"Sa razi adesea si fara retineri; sa-ti atragi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; sa tragi profit din criticile de buna-credinta si sa suporti tradarile asa-zisilor prieteni; sa apreciezi frumusetea; sa vezi la ceilalti ce au mai bun in ei; sa lasi in urma ta ceva bun, un copil sanatos, un colt de gradina sau o societate mai buna; sa stii ca cel putin o fiinta respira mai bine pentru ca ai trecut prin aceasta lume; iata ce numesc eu a reusi in viata."
Ralph Waldo Emerson

Purificarea emotiilor

Purificarea emotiilor
Purificarea emotiilor

Dupa invataturile medicinei chinezesti, exista sapte factori emotionali care pot slabi anumite organe, in cazul in care sunt dezechilibrati in organism. Acestia sunt furia, teama, frica, tristetea, suferinta, bucuria si caracterul meditativ.Unele dintre ele se suprapun iar altele (ex. bucuria) s-ar putea sa vi se para ciudate. Permiteti-mi sa va explic.
-Mania ( dar si resentimentele, iritabilitatea, frustrarea) afecteaza ficatul. Acest lucru poate duce la dureri de cap, ameteli, tensiune arteriala si probleme de stomac si de splina;
-Frica si spaima afecteaza rinichii si poate provoca probleme la urechi;
-Tristetea si suferinta afecteaza plamanii;
-Caracterul meditativ (excesul de gandire, de introspectie) afecteaza splina. Acest lucru poate duce la oboseala, griji si incapacitatea de-a te concentra;
-Bucuria (excesul de bucurie; cu alte cuvinte, agitatie sau surescitare) afecteaza inima. Aceasta poate duce la neliniste, insomnie, palpitatii.
Deci, va puteti da seama de ce purificarea emotionala este la fel de importanta ca cea fizica. Purificarea emotiilor poate actiona ca un catalizator in curatirea corpului. Atunci cand ne reprimam emotiile, ele nu dispar fara nici o urma, ci energia lor se transforma, in interior, in ceva negativ. Noi reactionam la emotiile negative in multe moduri si fiecare dintre acestea ne poate conduce la rezultate foarte diferite.

Valorile nu sunt scopuri

Valorile nu sunt scopuri
Valorile nu sunt scopuri

Scopurile sunt evenimente, situatii sau obiecte concrete, ce pot fi obtinute sau realizate. Ele pot fi completate, detinute sau terminate. Scopurile nu sunt acelasi lucru cu directiile. Daca scopurile sunt confundate cu directiile, odata ce au fost realizate, progresul se opreste, inevitabil.
Acest lucru se intampla tot timpul, fiind unul din motivele pentru care obtinerea unei diplome universitare, casatoria sau promovarea la locul de munca pot fi uneori urmate de depresie.
Daca, sa zicem, obtinerea unei diplome universitare e un scop in sine, probabil va aparea un sentiment crunt de pierdere a directiei in viata, imediat dupa absolvire. Cineva pentru care obtinerea unei diplome universitare e un scop in sine sau un mod de a atinge alte scopuri (de ex. sa-si creasca increderea in sine) s-ar putea simti dezamagit de realizarea sa.
Scopurile sunt minunate si datatoare de energie, dupa ce distinctia dintre scopuri si valori este clara.
O persoana care pune pret, sa zicem pe ajutorarea altora ar putea sa vrea o diploma pentru a putea ajunge intr-o pozitie din care sa-i poata ajuta mai bine pe oameni. Imediat dupa obtinerea acelei diplome, vor exista o multime de lucruri interesante si importante de facut, care nu au legatura cu diploma, ci cu valoarea in slujba careia a fost aceasta pusa, adica, aceea de a-i ajuta pe ceilalti.
Atunci cand folosesti scopurile in acest fel, este util sa iti stabilesti teluri suficient de apropiate pentru a fi vizibile si tangibile, dar destul de indepartate pentru a fi folositoare, oferindu-ti perspectiva. Un scop care se afla la un centimetru distanta, in fata ta, te va ajuta sa pornesti, dar, pe masura ce inveti sa te misti, nu va fi foarte eficient in a te ajuta sa te orientezi in viata. In schimb, un scop care se afla undeva, de partea cealalta a unui lant muntos, nu te va ajuta sa-ti pastrezi directia. In mod similar, de obicei e mai bine sa-ti propui scopuri pe termen mediu.
Sursa:Noua terapie prin acceptare si angajament
Dr.Steven C. Hayes


Anxietate, Angoasa, Stres..

Anxietate, Angoasa, Stres...
Anxietate, Angoasa, Stres...

Anxietatea este provocata de asteptarea mai mult sau mai putin constienta a unui pericol. Ea poate fi consecinta unui stres, dar poate sa apara si in afara unei situatii stresante.
Angoasa este o forma mai vie de anxietate in care emotia atinge in acelasi timp psihismul si corpul.
Stresul produce aproape intotdeauna emotii (frica, bucurie, surpriza, tristete...) care nu sunt in mod necesar anxietate. Ele nu se limiteaza totusi doar la o singura emotie, caci desemneaza raspunsul de adaptare la o situatie.
Rezumand, in vreme ce stresatul gandeste: "Trebuie sa ajung acolo", anxiosul isi spune: "Mi-e teama ca nu voi putea ajunge acolo".

Fa-o chiar acum!

Fa-o chiar acum!
Fa-o chiar acum!

Aud zilnic acest lucru: nu am motivatie(sa slabesc, sa nu mai fumez, sa invat, etc.). Motivatia nu apare asa, peste noapte. Si nici nu este un lucru pe care altcineva sa ti-l poata impune cu forta. Uita de ea. Actioneaza pur si simplu!
Fa exercitii fizice, slabeste, invata, etc. fara sa fii motivat si vezi ce se intampla. Fiindca dupa ce ai inceput sa pui lucrurile in miscare, apare si motivatia, iar tie iti va fi mult mai simplu sa duci lucrurile la bun sfarsit.
Motivatia se aseamana cu dragostea si cu fericirea. Este un aspect secundar. Daca te angajezi in mod activ sa faci ceva, apare atunci cand te astepti mai putin.
Psihologul Jerome Bruner spunea: "Este mult mai probabil sa actionezi astfel incat sa simti ceva decat sa simti ca ai chef de actiune". Asadar, actioneaza!

Schimbarea ca optiune si nu ca reactie

Schimbarea ca optiune si nu ca reactie
Schimbarea ca optiune si nu ca reactie


Se pare ca natura umana este construita astfel incat sa ne impotrivim schimbarii pana ce lucrurile se inrautatesc cu totul si ne deranjeaza atat de tare, incat nu mai putem continua cum ne-am obisnuit, lucru adevarat deopotriva pentru fiecare individ in parte dar si pentru societate in general. Ca sa luam decizia unei schimbari, asteptam sa se produca criza, trauma, pierderea, boala si tragedia, inainte de a ne apleca sa analizam cine suntem, ce facem, cum traim, ce simtim si ce credem sau cunoastem. Nu rareori ni se intampla sa avem nevoie ca lucrurile sa stea cum nu se poate mai rau ca sa incepem sa facem schimbari in sprijinul sanatatii, al relatiilor de familie, precum si al propriului viitor. Oare de ce trebuie sa asteptam?

1 2 3



Promovare

 • Colegiul Psihologilor din Romania
www.copsi.ro
Bun simt si echilibru in profesia de psiholog.

 • Ultimele articole
psihorelax.blogspot.ro
PSIHORELAX

 • Vorbeste despre lucrurile care-ti plac.
psihorelax.blogspot.ro
Vorbeste intotdeauna despre ceea ce iti place si despre ceea ce iubesti, astfel incat cuvintele tale sa atraga in viata ta si mai multa iubire.


Convertor valutar

Realizare pagini web, imagine, publicitate si promovare online www.groupromo.ro