1 2 3 4

Adesea, cel mai greu este cand celalalt raspunde"DA"

Adesea, cel mai greu este cand celalalt raspunde "Da"

Sa luam drept exemplu o cerere in casatorie! Nu este suficient sa faci declaratia si sa propui o data. Trebuie (dar de cele mai multe ori uitam) sa iti pui urmatoarele intrebari:
- Ce asteptari am de la aceasta situatie noua?
- Ce sunt dispus sa fac pentru a o intretine?
- Care sunt zonele mele de intoleranta ( ceea ce nu este negociabil), limitele mele, retinerile mele.
- Care sunt fanteziile mele sau cel putin din rodul imaginatiei mele?
Aceasta exigenta se regaseste in orice cerere.
-Daca telefonez cuiva, trebuie sa am ceva de spus.
-Daca solicit o intalnire, nu ma pot duce fara sa imi folosesc toate resursele si punctele de interes pentru a o intretine.
-Daca solicit ajutor, imi revine sarcina de a-l ajuta pe celalalt sa ma ajute.
-Daca solicit atentie, va trebui sa fiu capabil sa o primesc si sa o intretin.
-Daca ii cer sa stinga televizorul, va trebui sa fiu capabil sa intretin o conversatie interesanta.
Cel care cere isi asuma o responsabilitate, uneori dificila - el este cel care se angajeaza.
"Necerand, ma scutesc de o posibila deceptie...Si de un angajament in acelasi timp."

In criza de sarcina? Cere un sfat!

In criza de sarcina? Cere un sfat!
Consiliere gratuita pentru femeile aflate in criza de sarcina.

De multe ori, presiunea de a avorta vine dinspre o figura masculina, in general tatal copilului sau tatal femeii. Iar presiunea nu este numai de ordin emotional.
- presiunea de a avorta poate ajunge pana la violenta;
- omuciderea este principala cauza a mortii in randul femeilor insarcinate.
- femeile care fac avort sunt aproape de patru ori mai predispuse la deces. Un studiu a descoperit ca, spre deosebire de femeile care au nascut, femeile care au facut avort prezentau un risc cu 62% mai ridicat pentru toate cauzele de deces, iar ca factori favorizanti ai mortii erau mentionate sinuciderea si accidentele;
- rata sinuciderilor la femeile care au facut avort e de sase ori mai mare (statistica aceasta si cele de mai sus, din studiile M Gissler et. al., "Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 – definition problems and benefits of record linkage", Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997); si M. Gissler, "Injury deaths, suicides and homicides associated with pregnancy, Finland 1987-2000", European J. Public Health 15(5):459-63 (2005). Citate in: "Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute);
- 65% dintre femei au simptome de trauma psihologica dupa avort.
Daca iti pot fi de folos, nu ezita sa ma contactezi!
Tel: 0742300378

La multi ani!

Pentru doamne si domnisoare...

Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor - desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit - pentru ca sunteti cele care suflati dragoste peste orice faceti voi si familia voastra, pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea... si pentru tot ceea ce reprezentati... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu...
La multi ani!

De ce introvertitii traiesc mai mult iar extravertitii cultiva prietenii in detrimentul oportunitatilor?

De ce introvertitii traiesc mai mult iar extravertitii cultiva prietenii in detrimentul oportunitatilor?

Introvertitul
este "eu" inainte de a fi "tu". El afirma mai mult decat chestioneaza. Introvertitul poate sa puna si el intrebari, dar egoul sau filtreaza orice consideratii care nu se potrivesc cu convingerile sale. Introvertitul isi proiecteaza dorintele asupra mediului inconjurator prin intermediul unei constiinte impregnate puternic cu eul sau. Introvertitul este centrat pe el insusi. Nu-i percepe pe ceilalti decat prin filtrul egoului sau, care il protejeaza in mod eficient de toate frustrarile existentei. Introvertitii traiesc in general mai mult decat extravertitii, pentru ca sunt mai egoisti.
Extravertitul comunica cu celalalt, este "tu" inainte de a fi "eu". El chestioneaza mai mult decat afirma. Deschiderea sa catre ceilalti este o bogatie care are un cost energetic. Extravertitii cheltuiesc multa energie ca sa asculte lumea.
Diferenta fata de introvertit este ca extravertitul care reuseste in actiunile lui o face adesea gratie celorlalti. Extravertitul cultiva prieteniile in detrimentul oportunitatilor. Asta-i tot secretul lui!
In concluzie, orice comunicare verbala este o transmisiune de informatii care au nevoie de un canal pentru a fi vehiculate. Nu exista decat doua canale posibile:cel care trece prin egoul locutorului si cel care trece prin egoul interlocutorului. Transmisiunea introvertita distileaza o informatie filtrata prin egoul subiectului. Ea este subiectiva. Transmisiunea extravertita defineste un individ care il asculta pe celalalt fata a simti nevoia sa faca referire la propria sa experienta. Este deci obiectiva. El inregistreaza in mod obiectiv faptele care ii sunt aduse la cunostinta fara a se proiecta asupra celuilalt.
sursa:Cartea gesturilor- Joseph si Caroline Messinger

Cand te schimbi...

Cand te schimbi...
Cand te schimbi...

Ai observat ca exista zile cand circuli pe sosele si parca toata lumea incearca sa te omoare? De cate ori pleci de acasa nervos, parca oamenii ar incerca sa te scoata din sarite! Cand pleci de la birou enervat, oamenii te imping in mijlocul te transport. Cat de diferita e lumea atunci cand ne indragostim!
Lumea este o oglinda - ceea ce simti in interior, se reflecta in exterior - si din aceasta cauza nu poti schimba viata axandu-te pe exterior. Daca oamenii de pe strada nu sunt prietenosi, nu vei rezolva nimic mutandu-te pe celalalt trotuar! Daca oamenii de la serviciu nu te respecta, lucrurile nu se vor schimba daca schimbi locul de munca.
Multi dintre noi am invatat cum stau lucrurile pe dos! Am fost invatati: "Daca nu-ti place slujba ta, schimb-o". "Daca nu-ti place sotia ta, schimb-o". Uneori, este bine sa-ti schimbi slujba sau partenerul, dar daca nu te schimbi la randul tau, vei ajunge in curand in aceeasi situatie.
Odata ce-ti schimbi gandirea, ti se va schimba si viata. Schimbarea vietii este o munca interioara. Nu trebuie sa astepti ca nimeni altcineva sa actioneze asa cum trebuie. Cand te misti, lumea se misca. In masura in care tu te schimbi, se schimba si celelalte personaje din viata ta - sau sunt inlocuite cu altele. In timp ce ele te ajuta sa-ti inveti lectiile, tu le ajuti sa si le invete pe ale lor.
Cand te plictisesti sa fii plictisit, te schimbi.

Schimbarea pe care ti-o propun:

Schimbarea pe care ti-o propun:

Ce au in comun urmatoarele situatii?
- Stii ca viata are multe lucruri de oferit, dar nu stii unde le gasesti.
- Ai dificultati in a intra in contact cu sentimentele tale.
- Experimentezi emotii intense, care ti se par dureroase, iar uneori ai probleme cu alti oameni.
- Munca pe care o faci nu te implineste.
- Te certi mult prea des cu partenerul de viata, cu un membru din familie, un coleg sau prieten.
- Prin minte iti trec ganduri subite si critici legate de inteligenta ta, de infatisarea ta fizica sau de capacitatile tale.
- Trebuie sa iei o decizie, dar continui sa treci in revista argumente pro si contra, nestiind ce sa faci.
- Ceva te nemultumeste, dar nu stii ce anume.
- Ai inceput cu brio un proiect creator, dar acum te simti blocat si nimic din ceea ce faci nu ti se pare potrivit.
-Ai vrea sa schimbi anumite lucruri din viata ta, dar nu stii cum sa faci.
Nu e greu de recunoscut ca aceste situatii reprezinta provocari personale. Numitorul lor comun este ca toate necesita o schimbare. Mai mult, aceasta schimbare nu este una simpla, cum ar fi schimbarea cauciucurilor la masina atunci cand acestea se uzeaza, si nici macar una complicata cum ar fi mutarea intr-o parte a tarii pentru o slujba sau o scoala noua.
Schimbarea pe care o necesita toate aceste situatii este de ordin interior. Ele necesita un tip de schimbare ai carei pasi nu sunt deloc evidenti la inceput si pe care nu o poate face nimeni altcineva decat tine, chiar daca ceilalti oameni iti pot oferi sfaturi si informatii utile.
Schimbarea de care vorbesc eu iti impune sa faci ceva ce nu stii cum sa faci.

Implinirea in cariera sau statutul de parinte?

Implinirea in cariera sau statutul de parinte?
Implinirea in cariera sau statutul de parinte?

Ambele atitudini contin cateva contradictii interne. Societatea moderna continua sa ofere alternative atat pentru munca cat si pentru statutul de parinte; etica libertatii personale concureza cu etica munci, iar decizia de a nu avea copii este in continua crestere.
Totusi exista cateva diferente intre etica muncii si etica statutului de parinte. Munca e orientata din ce in ce mai mult spre factori externi, adica pe recompense, salariu, etc, iar statutul de parinte e bazat pe motivatii intrinsece.
Tendintele moderne in rolul de parinte au intarit sursele de motivatie intrinseca, de vreme ce, in termenii motivatiei externe, a fi parinte devine din ce in ce mai costisitor. Copii sunt o sursa majora de costuri si obligatii financiare.
O alta diferenta consta in faptul ca societatea are mult mai multa nevoie de iluzia statutului de parinte decat iluzia muncii. Societatea nu are nevoie ca toti membri ei sa lucreze la randament maxim. Exista multe stimulente prin care majoritatea pot fi convinsi sa lucreze suficient de mult pentru a realiza tot ceea ce e necesar. Cu alte cuvinte, societatea nu se va destrama daca un numar mare de persoane simt uneori ca mai degraba ar face altceva decat sa lucreze. Dar societatea s-ar confrunta cu probleme severe daca un numar mare de persoane ar decide sa-si abandoneze copii sau daca ar decide sa nu mai aiba copii.
Decizia de a avea sau nu copii este mult mai optionala decat cea de a munci sau nu. Oamenii lucreaza indiferent de emotiile pe care le incearca fata de munca, dar societatea ar fi in pericol considerabil daca lumea ar incepe sa creada ca nu are sens sa fii parinte.
A treia diferenta se refera la rezultat. Oamenii sunt destul de dispusi sa astepte pentru a se putea realiza, dar devin stresati daca aceasta promisiune nu se indeplineste in momentul propus. La sfarsitul mai multor ani de munca, multe persoane nu simt ca ar fi realizat ceva important, natura muncii moderne nu lasa majoritatii persoanelor un produs concret pe care sa il poata considera rezultatul muncii lor. Exista, desigur, si exceptii.
In schimb, dupa mai multi ani poti sa spui ca ti-ai crescut copiii de care te leaga emotii puternice si care sunt un motiv de mandrie pentru tine. Oamenii obisnuiesc sa se gandeasca cu placere la experientele pe care le-au avut crescandu-si copiii, uitand stresul, greutatile si sacrificiul. Chiar si in cazul in care amintirea cresterii copiilor nu e tocmai placuta, rezultatul- relatia cu copilul deja adult- poate da senzatia ca efortul depus a avut sens.
Mitul implinirii este sustinut cel mai eficient prin metoda proiectarii sale in viitor. Nasterea si cresterea copiilor reuseste sa amane implinirea, mentinand mai mult timp promisiunea vie. In cazul carierei, persoana atinge apogeul carierei sale pe la 40 de ani. Astfel, pe la mijlocul vietii, cele mai multe persoane vor trebui sa se impace cu limitele acesteia. Dar tocmai aceasta este varsta la care rolul de parinte incepe sa dea roade. Astfel, chiar din mai multe motive, rolul de parinte poate fi mult mai bine reconciliat cu promisiunea implinirii decat munca. Chiar si la batranete oamenii pot obtine satisfactie si placere din viata copiilor lor, iar nepotii poarta promisiunea unor mari succese. Dar visele grandioase legate de realizari profesionale sunt de obicei zadarnicite inainte de implinirea varstei mijlocii.

Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie

Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie.
Diagnosticul in psihoterapie poate functiona ca o profetie

Astazi se da prea multa importanta diagnosticari in psihoterapie. Diagnosticul este fara indoiala crucial pentru stabilirea tratamentului cazurilor grave,cu substrat biologic ( de ex. schizofrenie, tulburari bipolare, tulburari afective majore, toxicitate legata de droguri, boli organice ale creierului...), dar in psihoterapia de fiecare zi a pacientilor care sufera de afectiuni mai putin grave, este adesea contraproductiv.
Diagnosticul eticheteaza, limiteaza viziunea, diminueaza capacitatea de a te raporta la cealalta persoana. Odata formulat un diagnostic, avem tendinta sa ignoram acele aspecte care nu i se integreaza si ne ocupam prea mult de particularitatile minore care par sa-l confirme. Ba mai mult, un diagnostic poate functiona ca o profetie.
Relationarea cu un pacient clasificat ca fiind "borderline" sau "isteric" poate rezulta in stimularea si perpetuarea chiar acelor trasaturi.

Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit

Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit
Ruminatiile: stari sufletesti negative permanent reciclate si fara de sfarsit

A rumina inseamna sa ne focalizam in mod repetat, circular, steril asupra cauzelor, a semnificatiilor si a consecintelor problemelor noastre. In ruminatie ramai inactiv, instalat pe problemele tale pe care le tii strans la cald, facandu-le sa creasca.
Ruminatia este asociata cu posomorarea si cu un sentiment de neputinta. Ruminatia este fara un obiectiv precis, de unde rezulta faptul ca nu poate avea un scop precis. Starile sufletesti sunt reciclate la nesfarsit, incremenite, nu evolueaza, dar revin neincetat in acelasi punct. Ruminatia este o supunere neputincioasa a sufletului nostru la un gand circular si inchis: ne invartim pe loc. Si o stim. Dar nu mai reusim sa reluam controlul.
Intrebarea centrala a ruminatie este:"De ce?" "De ce n-am facut asa sau altfel?"
Faptul de a ne intreba "De ce?" Nu este un lucru bun decat daca suntem in stare dupa aceea sa ne spunem STOP. In caz contrar, intrebarile noastre atrag dupa sine un sir nesfarsit, intram in amanuntul amanuntelor, in motivul motivelor: inlantuirea unor serii de "da, dar de ce?" Este astfel unul dintre jocurile preferate ale copiilor care isi innebunesc parintii.
In esenta, ruminatia prelungeste in timp grijile si evenimentele nefericite, ca si cand ele n-ar fi deja destul de suparatoare. Ea le dilata, le raspandeste in toata viata noastra, in trecut ("nu am facut ce trebuia") si in viitor ("asta va aduce dupa sine cutare si cutare lucru"), ceea ce degradeaza complet evaluarea problemei pe care ar fi trebuit sa o facem in prezent.

Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre

Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre
Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre

Multe din mahnirile noastre esentiale vin din imposibilitatea sau nepriceperea de a inchide usi; usi ale trecutului.Inauntrul nostru e mereu curent. Ba usa, ba geamul au ramas deschise. Zeci de usi, sute de geamuri, in functie de cat a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Usile marilor noastre iubiri, usile marilor dezamagiri, usile ranilor, usile rautatilor, usile mandriei, usile...usile... Ferestrele curiozitatii, ferestrele pasiunilor trecatoare, ferestrele profesionale, ferestrele credintei, ferestrele... Nu inchidem usile, nu inchidem ferestrele, decat din cand in cand, brusc sau duios, cate una, vlaguiti sau cu lectia invatata. Uneori cu gust amar, alteori cu dezamagiri sau cu false trairi. Adeseori ne domina ceea ce simtim, nu ceea ce gandim. Ne intoarcem in trecut pentru a-l intelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvantare si iubire si pentru a-l tamadui. Daca nu invatam sa inchidem usile trecutului, nu vom vedea cealalta usa ce ni se deschide imbietor in fata si ne tot uitam in urma la cea deschisa cu speranta ca poate, poate cineva sau ceva intra pe ea.
Daca n-as fi fost acolo, daca n-as fi spus asta, daca n-as fi dorit, daca...si tot asa. Gandurile, vorbele, atitudinile, daca nu le ordonam, nu le spalam, ne vor acri, oteti, ofili.
Tinem usile si ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnava de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru ca lucrurile s-au intamplat altfel decat ne propusesem noi sa se intample si ne vine greu sa credem ca timpul nu se opreste in loc. Evoluam. Crestem. Invatam din greseli. Important nu este ce ai facut, simtit sau gandit in viata, ci ceea ce vrei sa faci de acum inainte. Nu ziua de ieri ne face sa fim cine suntem, desi asa ar parea, ci in pofida tuturor evidentelor, ce ne defineste este astazi si maine, starea de prezenta continua.
Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si oriunde ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta, adevarul il cunosti doar tu. Impaca-te cu Dumnezeu, cu tine insuti si cu cei din jur! Fa-ti timp sa te rogi, sa iubesti, sa razi, sa crezi, sa vezi lumina din viata ta. Adevarata fericire nu costa nimic. Atunci cand costa ceva nu e adevarata.
Hrisostom Filipescu
Putine cuvinte, multa iubire

1 2 3 4



Promovare

 • Colegiul Psihologilor din Romania
www.copsi.ro
Bun simt si echilibru in profesia de psiholog.


Convertor valutar

Realizare pagini web, imagine, publicitate si promovare online www.groupromo.ro